În 2018, cunoscutul muzician Cezar Ouatu care s-a născut în România şi a crescut în Italia, şi care reprezentase Romania la Eurovision în 2013, a participat la show-ul X Factor Marea Britanie. 

În a doua parte a show-ului el a spus răspicat „Bună, numele meu este Cezar Ouatu. Am 38 de ani și sunt din Italia”, iar această frază i-a făcut pe fanii cântăreţului roman, dar şi pe mulţi romani să explodeze. 

S-a vorbit atunci intens despre cât de ruşine le este românilor să-şi recunoască naţionalitatea atunci când trec de graniţele țării, dintr-un motiv sau altul. 

Un alt român bistriţean, care fusese plecat la muncă în Spania, aduce şi el în discuţie acest sentiment jos al ruşinii pe care mulţi români din diaspora îl experimentează din plin:

Viaţa în străinătate nu e aşa cum o descriu unii şi alţii. Numai când eşti acolo, când te dai cu capul de gard şi vezi că nu ai pe nimeni îţi dai seama cum e… Eşti ca un sclav, trag de tine cât pot mai tare, aşteaptă de la tine imposibilul. 

Trebuie să fii robot acolo. Nu ai voie să oboseşti. Românul e rău acolo. Dacă se întâmplă o înşelăciune, e român. Spaniolul, neamţul, nu te înşală. Românul, da. 

M-am uitat pe o plajă în Almeria şi spaniolul îşi punea în pungă tot când pleacă. Unde vedeai gunoaie, e clar că au stat români. Îţi era ruşine să spui că eşti român. 

Aşa că azi vreau să mă apropii de un subiect tabu: ruşinea, o emoţie joasă pe care mulţi dintre noi preferăm să o ignorăm sau să o ascundem adânc în sufletul nostru. 

Cu toate acestea, este important să înţelegem că ruşinea poate avea un impact semnificativ asupra vieţii noastre, afectându-ne stima de sine, relaţiile interpersonale şi starea de bine emoţională.

Ce este ruşinea?

Rușinea este emoţia cu cea mai joasă vibraţie energetică. 

Aceasta poate să ne submineze încrederea în sine, să diminueze șansele de succes, să atragă relații nesănătoase și neprofitabile, să ne împiedice să ne bucurăm pe deplin de bucuriile vieții și să limiteze oportunitățile noastre și starea de bine. 

De asemenea, poate să ne împiedice să accesăm prosperitatea și să ne afecteze negativ starea emoțională.

Ruşinea este o emoție complexă care are o funcție evolutivă importantă în comportamentul uman. De-a lungul evoluției, ruşinea a avut mai multe funcții benefice pentru supraviețuirea și dezvoltarea speciei umane. 

Ruşinea poate fi privită ca o modalitate de a menține și regla comportamentul social al indivizilor. 

Sentimentul de rușine poate apărea atunci când cineva încalcă normele sociale sau valorile comunității. 

Această emoție îi poate motiva pe oameni să se conformeze regulilor și să evite comportamentele care pot dăuna relațiilor sociale.

Un alt rol posibil al ruşinii este dezvoltarea empatiei și a grijii față de alții. 

Atunci când o persoană simte rușine pentru acțiunile sale, poate deveni mai conștientă de impactul lor asupra altora. 

Aceasta ar putea promova învățarea și dezvoltarea abilităților sociale.

În ciuda rolului esențial în modelarea comportamentului nostru în societate, pentru mulți dintre noi, această emoție poate deveni copleșitoare. 

Adesea, experimentăm o ruşine profundă și aparent fără motiv, care ne izolează psihologic de ceilalți. 

Adoptăm strategii de protecție evitând interacțiunea cu lumea exterioară. Încercăm să ascundem sentimentele de rușine, să le exprimăm și să le respingem, dar acest lucru nu va face decât să contribuie la creșterea intensității lor.

Ruşinea se dezvoltă în interiorul ființei noastre încă de la o vârstă fragedă și este adesea rezultatul interacțiunilor noastre cu ceilalți. Rareori se naște din conștiința noastră internă sau din relația cu noi înșine. 

Cu toate acestea, suntem expuși la ea de-a lungul vieții noastre. 

De câte ori nu am auzit expresia „Să îți fie rușine!” ca un mod de a ne controla sau corectă comportamentul în conformitate cu normele sociale?

În copilărie, legăturile sociale sunt vitale pentru supraviețuire. Odată cu înaintarea în vârstă, conexiunile interpersonale devin esențiale pentru dezvoltarea noastră în plan emoțional, fizic și mental. 

Există în fiecare dintre noi o dorință naturală de a fi acceptați și apreciați pentru cine suntem.

Diferenţa ruşine – vina

Ruşinea și vina sunt două emoții distincte, cu semnificații și caracteristici diferite. 

Iată principalele diferențe între ele:

Ruşinea este adesea legată de o evaluare negativă a propriei persoane și a imaginii de sine. Persoana care simte rușine se poate percepe ca fiind fundamental defectă sau nedemnă de acceptare sau iubire. 

Rușinea creează o senzație de durere profundă, însoțită de convingerea că suntem fundamental “defecţi” și nevrednici de afecțiune și de apartenență. 

Vina este legată de sentimentul că ai încălcat o normă sau o regulă, că ai făcut ceva greșit sau ai rănit pe cineva. 

Este adesea orientată către un comportament sau o acțiune specifică. 

Persoana care simte vină se concentrează asupra comportamentului său acțiunii sale care a provocat prejudicii sau a încălcat o regulă și se simte vinovată pentru asta.

În general, poate fi mai uşor să gestionăm sentimentele de vinovăție decât cele de rușine, deşi desigur că există variaţii de la o persoană la alta și depinde de diferiți factori, inclusiv de intensitatea emoțiilor și de resursele interne ale individului. 

Cu toate acestea, pentru mulți oameni, gestionarea sentimentelor de vinovăție poate fi mai ușoară decât gestionarea sentimentelor de rușine. 

Iată de ce:

Vinovăția este adesea legată de o acțiune sau comportament specific care a provocat prejudicii sau a încălcat norme sau reguli. 

Persoana care simte vinovăție știe ce anume a cauzat acea emoție și poate lua măsuri pentru a repara situația. În schimb, rușinea poate să nu aibă o cauză specifică și poate fi legată de o evaluare generală negativă a propriei persoane, ceea ce poate face gestionarea ei mai complexă.

Vinovăția poate fi mai ușor gestionată pentru că este legată adesea de încălcarea normelor sociale sau morale acceptate, iar societatea oferă în general căi pentru a repara aceste încălcări. 

Rușinea, în schimb, are origini interne și este mai subiectivă, ceea ce poate face dificilă gestionarea ei, deoarece nu există întotdeauna reguli sau norme externe clare pentru a se ghida.

Ruşinea şi presiunea socială

Înainte de toate, mi se pare interesant să abordăm aspectul cultural. 

Ruşinea este o emoţie universală, prezenta în toate fiinţele indiferent de naţionalitate dar exista culturi în care sentimentele de ruşine şi vinovaţie sunt mai prezente decât în altele. Şi aici mă refer la culturile colectiviste. 

Obținerea onoarei și evitarea rușinii reprezintă cele mai importante obiective. 

Exprimarea de sine și împlinirea personală sunt mai puțin importante decât succesul și onoarea grupului. Rușinea apare atunci când nu reușim să îndeplinim așteptările grupului. 

Indivizii fac sacrificii în beneficiul echipei, familiei, satului sau țării. etc.

România a avut o istorie comunistă care a influențat semnificativ mentalitatea și cultura populației. 

Deși am depășit acea perioadă și am adoptat un sistem democratic și o economie de piață, influențele istorice încă se resimt în multe aspecte ale societății. 

Educația prin rușine, care se transmite din generație în generație, persistă până în ziua de astăzi și afectează modul în care oamenii se raportează la ei înșiși și la ceilalți. 

Observăm cum acest tip de educație duce la sentimente de inferioritate, autocenzurare și teamă de a ieși în evidență sau de a se exprima liber.

În plus, există şi moştenirea istorică; de aceea, avem şi influențele sociale din ziua de astăzi. 

Ele au un impact semnificativ asupra sentimentelor de rușine, și acestea pot fi generate sau exacerbate în mai multe moduri, inclusiv prin intermediul social media, filmelor și marketingului. 

Social media oferă o platformă ideală pentru a compara viața și realizările personale cu ale altora. Când oamenii văd pe alții aparent fericiţi și de succes, se pot simți rușinați sau inadecvați în comparație. 

Presiunea de a arăta perfect și de a obține aprobarea online poate genera sentimente de rușine legate de imaginea de sine. 

Deşi putem fi conştienţi de faptul că multe imagini sunt filtrare şi cosmetizate, simpla conştientizare nu ne reduce neapărat sentimentele de neadecvare. 

Multe filme și programe media prezintă standarde nerealiste de frumusețe, succes și comportament. 

Aceste reprezentări pot crea așteptări nerealiste în privința a ceea ce este normal sau adecvat, ceea ce poate genera sentimente de rușine în cazul în care oamenii nu se pot identifica cu aceste standarde sau nu le pot atinge.

Industria de marketing poate utiliza conștient sau inconștient sentimentele de rușine pentru a promova produse sau servicii. 

De exemplu, campaniile de marketing puțin etice pot sugera că ar trebui să te simți rușinată de aspectul tău fizic dar că aceste sentimente pot fi rezolvate prin achiziționarea produsului său serviciului promovat.

Cum se manifestă rușinea în cazul diasporeanului român

Ruşinea de originile etnice are intensităţi variabile care porneşte de la disconfort minor, perfecţionism şi până la complex de inferioritate.

De exemplu, complexul de inferioritate poate declanșa conformism excesiv. 

Îți vei dedica întreaga energie ca să te integrezi sau să te asimileze cultura țării gazda, renunțând la tradițiile sau valorile tale culturale de bază pentru a te potrivi mai bine în societatea de adopție.

Dificultăți în relații interpersonale 

Eviți să ieși şi să socializezi, deoarece fiecare interacțiune socială poate declanșa un răspuns de rușine în interior. 

Întreaga structură a personalității tale poate fi concentrată pe evitarea rușinii. 

Din păcate această evitare duce la izolare socială şi potenţial marginalizare în ţara gazda. 

Ruşinea de originile etnice se poate manifesta și în moduri mai subtile. Poate că nici nu ești conștientă că te încearcă acest sentiment. 

Am remarcat asta în lucrul cu femei inteligente, ambițioase și dedicate integrării care “suferă” de perfecţionism. Unul din semnale este lucrul în exces. 

De exemplu, lucrezi dincolo de limitele tale și te străduiești pentru mai multe realizări. Faci asta cu orice preț pentru a-ți demonstra valoarea ție însăți și celorlalți, dar mai ales pentru că ai credinţa că doar prin a munci mai mult decât nativii acelei tari îţi vei asigura „locul” în țara de adopție. 

Problema pe termen lung sau factorul de risc dacă vrei, este legat de epuizare. Am întâlnit prea multe cazuri în care aceste femei, în încercarea de a atinge standarde de performanţă imposibile au ajuns în burnout. 

Mai multe despre acest subiect găseşti în acest articol: Burn out dincolo de granițe.

Un factor mai puţin cunoscut este ameninţarea stereotipă. 

Sună foarte complicat dar rămâi cu mine, este un concept din psihologia socială foarte interesant. 

De altfel, mă vei auzi mult trăncănind despre concepte din psihologia socială tocmai pentru ca la bază, sunt psiholog social 🙂 

Cred foarte mult ca mediul înconjurător are o influenţă majoră în dezvoltarea noastră şi ştiu că poziţia aceasta contrazice viziunea multor colegi psihologi clinicieni. 

În niciun caz nu anulez responsabilitatea individuală – dar pur şi simplu nu cred că trăim în bule, izolaţi de ceilalţi şi capabili să ne rupem complet de influenţele exterioare. 

Tocmai de aceea cred că este crucial să fim responsabili în alegerea mediul în care decidem să evoluăm şi să ne alegem cu grijă oamenii cu care ne înconjurăm. 

Iar atunci când nu ne putem rupe complet de un mediu care nu ne este prielnic, e imperios necesar să lucrăm la conştientizarea cât mai multor aspecte nefavorabile şi să găsim modalităţi de a lucra cu ele şi a contracara efectele negative asupra noastră. 

Revenind la ameninţarea stereotipă : este o situație dificilă în care oamenii sunt sau simt că sunt expuși riscului de a se conforma stereotipurilor despre grupul lor social. 

Conform teoriei, dacă sunt prezente stereotipuri negative cu privire la un anumit grup, este posibil ca membrii grupului să devină anxioși cu privire la performanța lor, ceea ce le poate împiedica capacitatea de a performa la întregul lor potențial.  

Cu alte cuvinte, simplul fapt de a fi conștient că există un stereotip negativ la adresa grupului tău de referință este suficient să te influențeze… negativ. 

Dacă țara sau comunitatea în care te instalezi întreține stereotipuri negative cu privire la români sau la „Estici” este suficient să te afecteze, chiar și inconștient.

Este oare necesar să detaliez ce stereotipuri negative la adresa românilor sau esticilor în general, au fost vehiculate în media internațională de-a lungul anilor? 😉 

Stereotipuri negative care sunt întreţinute chiar şi de unii români, aici avem de-a face cu un alt fenomen interesant, dar hei poate vorbim despre asta cu o altă ocazie. 

Meta-analizele și recenziile sistematice au arătat dovezi semnificative pentru efectele amenințării stereotipului, deși fenomenul sfidează caracterizarea prea simplistă. 

Amenințarea stereotipului este considerată de unii cercetători că fiind un factor care contribuie la decalajele de lungă durată rasiale și de gen.

Experiențele repetate de amenințare cu stereotipuri pot duce la un cerc vicios de scădere a încrederii, performanță slabă și pierderea interesului în domeniul relevant de realizare. 

S-a susținut că amenințarea cu stereotipuri arată o reducere a performanței indivizilor care aparțin unor grupuri stereotipe negativ.

Cei 4 stâlpi ai rezilienței

Brené Brown cercetează rușinea de mai bine de două decenii. „Rușinea își obține puterea din faptul că nu este adusă în lumină,” scrie cercetătoarea, profesor de psihologie și autoarea de bestseller Brené Brown (2015, p. 58). 

Ignorată și evitată, ea a devenit o epidemie tăcută, răspândind frică și încurajând comportamente și gândire negative.

Pentru a contracara efectele ruşinii, e necesar să construim reziliența emoţională spune Brown (cf. “Shame Resilience Theory”) şi citată de positivepsychology.com. 

1. Recunoașterea rușinii și înțelegerea factorilor declanșatori

Trebuie să învățăm să recunoaștem când suntem fizic afectați de rușine, astfel încât să o putem identifica și să găsim modalități de a o depăși.

Adesea mascată de alte emoții dureroase și dificile, cum ar fi acuzația și frica, factorii declanșatori pot trece neobservați, determinându-ne să reacționăm în mod inautentic, ceea ce nu face decât să accentueze rușinea noastră.

2. Practicarea conștientizării critice

Mesajele și așteptările care alimentează rușinea sunt probabil nerealiste, inaccesibile și nu corespund ceea ce vrei să fii sau la ce aspiră ceilalți pentru tine. 

În timp ce conștientizarea se referă la cunoașterea faptului că ceva există, conștientizarea critică înseamnă să înțelegi de ce există, cum funcționează și ce impact are.

3. Cultivarea conexiunii 

Suntem cu adevărat conectați cu povestea noastră și o asumăm complet? 

Dacă nu, nu putem experimenta empatia. 

Conexiunea este un aspect vital al rezilienței față de rușine, care ne permite să ne simțim valorizați, confirmați și acceptați. „Când ne simțim lipsiți de valoare, respinși și lipsiți de dreptul de a aparține, simțim rușine” (Brown, 2007, p. 127).

4. Vorbeşte despre rușine

Atunci când simțim rușine, trebuie să învățăm să cerem ceea ce avem nevoie. 

Eșecul de a vorbi, păstrarea secretului și experimentarea judecății alimentează flacăra rușinii. 

Până la urmă, atunci când nu putem găsi cuvintele potrivite sau nu avem ocazia și audiența potrivite, rămânem singuri cu temerile noastre; ne retragem și acceptăm situația noastră.

Rușinea este o capcană pe care adesea nu reușim să o recunoaștem atunci când intrăm în ea sau când suntem în mijlocul ei; luându-ne prin surprindere, s-ar putea să nu fim siguri cum am ajuns acolo sau cum să ieșim. 

Cele patru elemente de mai sus ne pot ajuta să devenim mai conștienți de ea, să fim mai buni la evitarea sa și să ne simțim mai în putere pentru a scăpa din ea (Brown, 2007).

Depășirea și gestionarea rușinii

Dr. Kristin Neff, o expertă remarcabilă în domeniul compasiunii față de sine, propune că această virtute implică trei elemente fundamentale:

Self-kindness

Acest aspect al compasiunii presupune tratarea propriei persoane cu căldură și înțelegere atunci când comitem greșeli sau când întâmpinăm eșecuri, în loc să ne confruntăm cu noi înșine printr-un dialog interior dur și critic. 

Persoanele care practică această formă de compasiune recunosc că a fi imperfect, a eșua și a traversa dificultăți în viață sunt experiențe inevitabile, parte integrantă a condiției umane. 

Astfel, acești oameni devin mai indulgenți cu ei înșiși în fața provocărilor și suferințelor, fapt ce contribuie la o mai mare echilibrare emoțională. 

Această bunătate față de sine presupune să fim blânzi și ocrotitori cu propria ființă, recunoscând că facem tot ce ne stă în putință în orice situație.

Exemplu:

Ca expat într-o țară străină, este ușor să te simți singură și să-ți critici abilitățile de adaptare. În momentele de cumpănă, practică bunătatea față de tine însăţi. 

Poți să-ți spui: „Este normal să simt aceste emoții și să întâmpin dificultăți. Sunt curajoasă că am luat această decizie de a mă muta în altă ţară, de a descoperi o altă cultură. Fiecare pas este o realizare și o oportunitate de creștere pentru mine.”

Umanitate

Elementul umanității în compasiunea față de sine constă în acceptarea faptului că suferința și senzația de neadecvare fac parte din experiența umană comună, pe care o împărtășim cu toții, și nu sunt exclusivitatea cuiva anume. 

Adesea, când ne confruntăm cu greutăți, avem tendința să credem că suntem singurii care trec prin astfel de situații dificile, ceea ce poate conduce la izolare și sentimente de imperfecțiune. 

Cultivarea simțului umanității ne permite să dobândim o perspectivă mai largă asupra circumstanțelor și să ne privim pe noi înșine într-un context mai universal, diminuând astfel sentimentele de izolare și de singularitate în suferință.

Mindfulness

Compasiunea față de sine implică voința de a ne observa gândurile și emoțiile negative cu deschidere și claritate, integrându-le în conștiința noastră. 

Prin această practică, reducem tendința de a ne implica prea mult în dificultăți și avem capacitatea de a ne distanța și de a face distincția între percepțiile noastre negative despre sine și adevărata noastră esență. 

A fi conștienți ne ajută să ne privim propriile gânduri și sentimente cu o perspectivă neutră și non-judecătoare, facilitând astfel acceptarea de sine și vindecarea.

Exemplu:

Ca expat, poate că te simți presată să te adaptezi la stilul de viață local și să îți schimbi obiceiurile pentru a te integra. 

În momentele grele, practică mindfulness. Fii atentă la gândurile tale și la modul în care acestea îți influențează starea de bine. 

Recunoaște că poți alege să adopți aspecte din noua cultură, dar nu trebuie să îți părăsești identitatea și valorile. 

Prin mindfulness, poți găsi echilibrul potrivit între asimilare și păstrarea propriei autenticități în această experiență ca expat.

Deși aceste practici nu vin natural pentru mulți dintre noi, cultivarea acestor elemente, fie separat, fie într-o armonioasă combinare, poate conduce, în timp, la dezvoltarea unei atitudini mai blânde și mai îngăduitoare față de propria persoană.

Terapie

Un pas important în gestionarea rușinii este să cauţi ajutorul unui profesionist, cum ar fi un psiholog sau un psihoterapeut. 

Acesta are experienţa în lucrul cu persoanele care se confruntă cu sentimente intense de rușine și îţi poate oferi tehnici şi metode concrete care să te ajute să scapi de sentimentele joase şi să-ţi construieşti o stimă de sine mai puternică. 

Să ai încredere în capacităţile tale.

Te ajut să scapi de ruşine?

Consilierea poate fi un mijloc esențial pentru a depăși rușinea și a-ți construi o stimă de sine mai puternică. 

Ca psiholog specializat în problemele expaților, înțeleg complexitățile trăirilor pe care le ai acum de când locuieşti în altă ţară și îţi pot oferi sprijinul necesar pentru a depăși aceste emoții dificile joase, care te împiedica să te înalţi. 

Printr-o abordare personalizată și tehnici terapeutice specifice, te pot ajuta să identifici rădăcinile rușinii pe care o ascunzi și să înțelegi cum să o gestionezi în mod eficient.

Dacă simți că este momentul să depășești rușinea și să construiești o stimă de sine sănătoasă, te invit să mă contactezi. Cu sprijinul adecvat, poți să-ți transformi viața și să găsești echilibrul emoțional pe care îl meriți. 

Nu amâna această decizie importantă pentru bunăstarea ta mentală și emoțională, pentru că îţi vei mulţumi mai târziu.